Despre oameni

Micuții… Dumnezei

Acei oameni mici, cruzi, perfizi care îți dau de înțeles în fiecare secundă a existenței tale, că pământul nu s-ar mai roti dacă ei ar dispărea… acei oameni care îți lasă de înțeles că le ești dator, deși nu fac nimic pentru tine…

Acei oameni mici care vor să pară mari și foarte importanți, frizând…penibilul și ridicolul, transformându-i în…țopârlani veritabili, total asumați…acei oameni care nu sunt capabili să-și recunoască nimic din ceea ce fac sau spun…acei oameni cărora le simți răutatea gratuită și invidia…Le iese prin toți porii…tonul agresiv și ochii…vorbesc de la sine…Și tu taci…pentru că îți este rușine să ripostezi, bunul simț nu-ți dă voie să reacționezi la primul impuls. Bunul simț îți cere să stai cât este nevoie să reflectezi și, de-abia după să treci la acțiune.

Pe acești… oameni eu îi numesc… micuții Dumnezei.
Oameni periculoși în esență, pe care dacă îi lași să-și facă numărul…te pot îmbolnăvi dacă le permiți. Ei sunt modelul…“așa nu”.
Există pericolul ca acești micuți să scoată din tine tot ce este mai rău, să-ți înnegrească sufletul pur și simplu. Iar tu te simți prost, pentru că nu-ți vine să crezi că cineva te-a pus intr-o asemenea postură. Dintr-un anumit punct de vedere este bine ceea ce fac ei, pentru că în felul acesta te ajută să poți spune lucrurilor…pe nume. Și uite asa… ajungi să le pui oglinda in față… Această mare surpriză pentru un om care, atunci când minte mult ajunge să nu mai știe care este realitatea, îl transformă în ceva… Reacția organică pe care o are, nu face altceva decât să-ți reconfirme tot ce ai văzut, simțit, gândit din capul locului… Acești…oameni, ajung să-și dea arama pe față într-un mod extrem de urât… mai urât decât credeai că sunt capabili să o facă. Și iși justifică întotdeauna că fac asta pentru că sunt…sinceri. Și râzi mult în sinea ta, pentru că îți dai seama că folosesc cuvinte mari, fără să le cunoască sensul.

Sinceritate – un cuvânt greu asupra căruia aș vrea să stăm și să reflectăm puțin. Acest cuvânt poate sa aibă mai multe ințelesuri pentru unii. În schimb, pentru oamenii care conțin așa ceva până în măduva oaselor, are o singură conotație…
Micuții care nu au cunoștință de înțelesul autentic al cuvântului și nu-l conțin sub nici o formă, se folosesc de el confundându-l cu…mitocania, mojicia și ipocrizia. Evident că nu-și dau seama de ce răspândesc în jurul lor…Vă dați seama cu ce calități cred acești micuți că au fost înzestrați?…Ce părere bună au despre ei? Ei chiar cred că sunt…sinceri… Și din nou…râzi mult în sinea ta. Fac mult rău…crezând că fac…bine. Fac mult rău, fără să-și dea seama că răul cel mai mare și-l fac lor înșiși…

Acești…oameni, ajung să se folosească și de alții pe care îi au in preajmă. Oameni nevinovați, posesori de mult bun simț, care se lasă folosiți pentru că sunt făcuți demult să se simtă îndatorați pe viață, și devin părtași la ceva ce nu le aparține. Micuții fac asta pentru că au nevoie de aliați, de susținători direcți în fața cărora să se poată victimiza. Ajung să scoată la iveală arme…urâte, foarte urâte…Acești…oameni, nu realizează ce mare deserviciu își fac, lâsându-i și pe alții să-i cunoască exact așa cum sunt ei de fapt. Nu-și dau seama că folosesc arme care vorbesc mult despre caracterul lor. Și fără să vrei…te bucuri. Pentru că îti dorești să-i vadă și alții. Doar așa reușim să-i îndepărtăm. Acestor…oameni, le este imposibil să accepte că cineva a “îndrăznit” să le pună oglinda in față, așa cum poate nu a mai făcut-o nimeni pâna la tine. Pentru că le este înfiorător de greu să-și accepte condiția mizeră, ajung să lovească în tine și în tot ceea ce faci, extrem de agresiv. Este momentul în care te retragi… tăcând, pentru că realizezi profund că nu mai are rost să ripostezi în vreun fel. Îi arunci acolo unde le este locul…în întuneric, considerându-i…caz rezolvat. Ei nu mai merită să fie schimbați în vreun fel, este suficient că au fost descoperiți, aruncați și lăsați în… nefericirea lor. Pentru că sunt sigură că-i aveți în jurul vostru, vă invit să-i coborâți de pe piedestalul imaginației lor! Gândiți-vă că așa au ajuns personaje asemănătoare să ne conducă…

Vă îmbrățișez!