Adriana Drăguț

Blogul meu personal

Bine ați venit!

Pentru cei care nu mă cunosc, sunt Adriana Draguț, sunt actriță, fondatorul școlii de teatru Acting Dream Academy și fondatorul teatrului musical Acting Dream Theater. Fiind pasionată de meseria mea, cu aceeași pasiune “nebună” lucrez cu oamenii și mă arunc în întâlniri. Uneori iese bine, uneori iese…prost. Tot pasiunea este cea care m-a făcut să nu mă regăsesc în sistemul de stat. Mi-am câștigat libertatea de exprimare și de creație în teatrul independent.

Despre oameni

Scrisoare deschisă

Stimată doamnă Clotilde Armand, 


De mai bine de 30 de ani, noi, cei care am trăit pe pielea noastră revoluția din ‘89, ne dorim mai mult decât oricine, ca orice ciumă sau caracatiță care ne-a otrăvit sufletul și mintea, să dispară cu desăvârșire. Înțelegem câțiva, atâția câți putem, că acest șmotru profund presupune un proces meticulos și de foarte lungă durată, care necesită informare în primul rând, dar și foarte multă diplomație. 


Este mai mult decât lăudabil faptul că vă doriți curățenia pe care ne-o dorim cu toții de atâta amar de vreme, că vă doriți ca orice faptă care nu are temei legal să iasă la lumină și să fie pedepsită conform legilor în vigoare. Sunt întru totul de acord și mai mult decât atât. Dar, pentru că viața m-a învățat, pentru o mai bună judecată și înțelegere a oamenilor și a vieții, să mă pun în pielea celorlalți, am făcut un exercițiu de imaginație foarte simplu, acela de a mă pune în pielea lui Rafaelo Varga pentru câteva minute și, tocmai, pentru că iubesc dreptatea, am simțit că iau foc la cele auzite și citite. 


Pentru că știm, fără să fi vrut vreodată să știm cum funcționează nepotismul în țărișoara asta, pentru că ne-a fost băgat prea clar în ochi și tocmai de aceea am reușit să-l vedem atât de bine, ceea ce încercați să faceți acum este mai mult decât notabil. Tocmai de aceea, mi-ar plăcea să cred că afirmațiile pe care le faceți la adresa acestui copil sunt mai mult decât fondate și nu gratuite. Am meteahna de a mă erija în avocatul poporului atunci când cunosc subiectul 100%. În rest, atunci când nu cunosc ceva, îi rog pe alții să mă ajute. Nu sunt românul priceput la toate. Înainte de orice acuzație pe care i-o aduceți lui Rafaelo Varga, dați-mi voie să vă povestesc doar câteva lucruri reale despre cine este el, după aceea vă veți trage singură concluzia. Veți alege singură dacă este cazul să loviți sau să revizuiți ceea ce ați spus despre el. Sau măcar să-i fie numele terfelit, doar dacă aflați ceva nelegiuit despre el. Este știut faptul că răul se face cel mai ușor, binele, în schimb, cel mai greu. 


Pentru că știu în ce țară trăiesc, sunt lucidă din punctul acesta de vedere, sunt mai mult decât convinsă că s-au dat, într-adevăr, locuințe sociale unora care nu aveau nicio legătură cu un caz social. Sunt convinsă că ați descoperit ceva în neregulă în câteva dosare. Dar, haideți să nu-i băgăm pe toți în aceeași oală, fără să cunoaștem adevărul gol goluț despre fiecare în parte. Rafaelo Varga nu se încadrează oricum în această categorie. Având în vedere statutul lui social, atunci când a cerut o locuință socială, a fost refuzat pentru că avea un salariu care depășea plafonul. Da, pentru că acest copil avea un salariu. Da, pentru că muncea exact în domeniul pentru care s-a pregătit mulți ani. Drept urmare, după multe cereri și un an de așteptare, s-a încadrat la o locuință pentru tinerii sub 35 de ani. A așteptat fără speranțe mari și fără intervenții din partea nu știu cui și a primit-o ca pe un dar de la Dumnezeu, ca o lege a compensației pentru copilăria pe care niciunul dintre noi nu ne-am fi dorit să o avem. O copilărie pe care nici măcar nu ne-o putem imagina, o copilărie la care nu știu câți dintre noi am fi putut face față. 


Rafaelo, un copil pe care mi-aș fi dorit să-l înfiez, un copil pentru care mulțumesc cerului în fiecare zi că l-am întâlnit, nu cred că merită să fie târât în mizerii care nu-l caracterizează, mizerii pe care nu le cunoaște, chiar dacă este jurnalist. 


Acest copil a muncit cu adevărat să ajungă unde este astăzi. Nimeni, niciodată nu i-a făcut nici cel mai mic favor. A înțeles de mic că doar prin muncă ajungi undeva. El chiar și-a dorit să-și depășească condiția de orfan. Chiar dacă a fost aruncat din orfelinat în orfelinat, ajungându-se la 6 în total, nu a abuzat niciodată de acest statut atât de real și greu de imaginat pentru noi ceilalți. Operat fiind la maxilar, acest copil venea să facem dicție zi de zi, pentru că avea de îndeplinit un vis. Acesta este Rafaelo Varga. Un copil care a înțeles că nu este suficient să-ți dorești ceva, este nevoie de multă muncă în primul rând, pentru a reuși. Un copil care chiar și-a depășit condiția. Am tot respectul și admirația pentru oameni de genul acesta. Ei ne învață cu adevărat în fiecare zi despre viață. Dacă ar fi mulți ca Rafaelo Varga, țara asta ar putea ajunge departe. Pentru băiețelul meu de 13 ani, Rafaelo este un reper și un adevărat exemplu pozitiv. Este fratele lui mai mare. 


Sunt USR-istă convinsă, mi-am pus toate rămășițele de speranță în această formațiune politică, dar să începem curățenia exact de-acolo de unde este necesar, nu de unde un copil ambițios a avut o mică șansă. Să nu încercăm să îi luăm această șansă pentru care bucuria este greu de înțeles pentru noi, ceilalți, crescuți cu iubire părintească și nu numai. 


Indiferent de scandalul în care este tras acum, Rafaelo va face oricum și jurnalism, și teatru și muzică. Va face ceea ce-i este dat și cu o casă și fără o casă. Dacă trebuie să fie victimă colaterală, Rafaelo va accepta. Rafaelo este capabil să pună cheile pe masă unei autorități, dacă a greșit cu ceva. Rafaelo primește acum lecția aia urâtă despre oameni și despre răutatea gratuită. Dar nu așa se vindecă un sistem. Nu pe spinarea unora care nu au nicio vină. Din păcate, în țara asta face pușcărie cel care a furat o găină, nu cel care a furat milioane de euro. Rafaelo nu a primit o locuință de 1.000.000 de €, a primit o amărâtă de garsonieră perfect legal. El va face oricum exact ceea ce are nevoie să facă și cu o casă primită de la stat și fără. Nu spun eu aceste lucruri, ci talentul cu care a fost înzestrat de Dumnezeu și pe care l-a întreținut prin muncă. Nu sunt mulți tineri de vârsta lui care să stea pe baricade de dimineața până seara. Cel puțin, eu nu cunosc. El rămâne oricum un copil binecuvântat de Dumnezeu, indiferent de decizia pe care o veți lua. Nu dați voie ca oamenii să se dezumanizeze mai mult decât au făcut-o!Acest copil îmi spune “mamă”, iar eu nu am cum să nu-l apăr. Poate că sunt subiectivă, dar căsuța pe care a primit-o, a primit-o perfect LEGAL! Și știu ce afirm. Pe Rafaelo, Dumnezeu chiar îl iubește, indiferent de ceea ce se întâmplă acum. El are adevarul lui. Și adevărul lui este cel mai important. 


Cu respect și considerație, 

Adriana Drăguț

Despre oameni

“Actorașii” prinși în… sistemul de stat…

Moment din musicalul Cartea Junglei

Lucrul cu copiii este poate cea mai grea misiune a unui pedagog, dar și cea mai frumoasă și valoroasă muncă pentru cineva care a ales să formeze copii mici cu suflete mari.
Lucrez cu copii și adolescenți de patru ani. Sunt patru ani în care am învățat…mult. Încă nu pot exprima și estima cât. Știu și văd doar că este…mult. Am învățat reciproc și încă o facem. Majoritari sunt copii care învață în sistemul de stat românesc…

Eu merg la vot

Șansa ta este… astăzi

Probabil că mulți dintre voi și-au pierdut orice urmă de speranță în ceea ce privește viitorul nostru, viitorul acestei țări… Și eu mi-o cam pierdusem…

Dar…astăzi avem șansa să schimbăm ceva…în noi în primul rând. Astăzi avem șansa să facem ceva bun pentru noi și pentru cei din jurul nostru. Pentru cei de care ne pasă. Avem șansa să-i aducem acasă pe cei plecați fără voia lor. Astăzi avem șansa să arătăm într-adevăr cine suntem….avem șansa să decidem viitorul nostru și al copiilor noștri, să le putem oferi o șansă reală în țara lor. Avem șansa să schimbăm într-adevăr ceva la scară mult mai mare.

Despre oameni

Furia și…Compasiunea

Ați putea spune poate, că…am dat prea multă importanță prototipului despre care tot vorbim. Sunteți îndreptățiți să spuneți că toate acestea au la bază…furia. Pe undeva este…cât se poate de adevărat. Să nu uităm că toate întâmplările și toate emoțiile noastre au un sens pe lumea asta, toate sunt pline de învățăminte.

Despre oameni

Orgoliu vs Asumare

Viața m-a călit mult in ultimii ani și a fost extrem de generoasă cu mine in materie de întâlniri și nu numai. Mi-a oferit oameni de tot soiul în cale, pentru că era necesar să învăț lecții esențiale. Pentru că era necesar să parcurg etape importante pentru a mă cunoaște și pentru a învăța să mă raportez la oameni. Poate pentru mulți, pare utopic ce scriu eu pe aici. Dar imi place să cred că, luând atitutudine fiecare in colțișorul lui, putem să facem ca acest cuvant să dispară.

Despre oameni

Micuții… Dumnezei

Acei oameni mici, cruzi, perfizi care îți dau de înțeles în fiecare secundă a existenței tale, că pământul nu s-ar mai roti dacă ei ar dispărea… acei oameni care îți lasă de înțeles că le ești dator, deși nu fac nimic pentru tine…

Despre oameni

Oameni… și oameni

Omul…această făptură minunată lăsată de Dumnezeu, poate fi în căutare de frumos toată viața și poate înțelege esența ei, sau poate să nu vadă și să nu înțeleagă mai nimic…niciodată. Poate să aleagă să facă bine pe tot parcursul călătoriei lui, așa cum poate să aleagă să facă rău. Este doar o opțiune de… alegere.

Cunosc oameni care doar au senzația că au descoperit despre ce este viața, vorbesc mult despre iubire fără să știe să o primească sau să o ofere, împrumută convingerile și ideile altora, pentru că le place să pară exact ceea ce ei știu că nu vor fi niciodată.