Despre oameni

Furia și…Compasiunea

Ați putea spune poate, că…am dat prea multă importanță prototipului despre care tot vorbim. Sunteți îndreptățiți să spuneți că toate acestea au la bază…furia. Pe undeva este…cât se poate de adevărat. Să nu uităm că toate întâmplările și toate emoțiile noastre au un sens pe lumea asta, toate sunt pline de învățăminte.

Furia nu mi-a fost deloc străină până…nu demult. Am fost foarte bune prietene. Mi s-a întâmplat firește, să acționez sub influența ei. Până să ajung să ripostez în felul în care o fac astăzi…mi-a luat ceva timp. Rezultatul este unul….mult mai eficient. Furia a fost înlocuită pe parcurs cu…altceva. Dacă aș fi început să scriu atunci când eram cuprinsă într-adevăr de furie…nu știu ce ar fi ieșit. Dar nu, nu am acționat atunci. Sau, am acționat prea puțin. Este o greșeală să înfrunți…prostia și răutatea atunci când ești foarte furios.

Am început să scriu când orice sentiment negativ față de cei care mi-au făcut rău, a dispărut. Pur și simplu nu-mi mai doresc să știu nimic despre ei…nu mai vreau să-i văd. Pur și simplu mi-au devenit…indiferenți și atât. Am început să scriu despre ei și pentru că am constatat că nu sunt deloc…puțini, așa cum credeam. Poveștile oamenilor cu adevărat înțelepți cu care interacționez, îmi arată că…mai avem de făcut curățenie. Fiecare în dreptul lui, până facem…lună. Suntem datori să-i vedem și să luăm atitudine.

Eu nu mai am dorința să-i mai ajut pe ei să înțeleagă ceva…Știu și am văzut…destul ca să-mi mai risipesc energia. Cu toate acestea, sunt conștientă că vor mai încerca să intre în viața mea și alții asemeni lor. Doar că acum știu să mă raportez altfel la ei. Eu nu fac asta pentru cei care oricum nu vor înțelege nimic, eu o fac pentru mine și pentru cei asemeni mie. Nu sunt puțini cei care se regăsesc în ceea ce am scris până acum. Și pentru mine, ei sunt cei importanți. Am început să scriu când am înțeles că datorită experiențelor dificile, viața mea a căpătat într-adevăr…sens și mai multă liniște. Mintea mea a devenit mult mai puternică. Atunci când am înțeles că suferințele au fost o bună lecție de viață. Atunci când am înțeles și am simțit că greutățile și dezamăgirile au fost depășite cu…inima. Și toate au fost primite cu…bucurie.

Am tolerat multe în trecut, datorită atitudinii mele față de ceilalți, datorită dorinței de a ajuta pe termen lung și pentru că am preluat și m-am implicat foarte ușor în dificultățile și problemele temporare ale altora. Probleme și dificultăți ale unor oameni…răi. Oameni care fără să vrei îți devin…dușmani. Dar, toleranța de care am dat dovadă, mi-a pus la încercare…răbdarea. De multe ori uităm la ce ne mai folosește…

Bineînțeles că odată cu toate aceste emoții, a apărut…compasiunea. Nu știu foarte bine dacă este un defect…poate fi în egală măsură și o calitate. Încă nu știu dacă este o atitudine greșită sau…corectă. Pe moment poate să-ți facă rău. Dar, atâta timp cât realizezi că și asta în esență îți face bine, sunt tentată să gândesc că…poate fi un sentiment util. Și când spun compasiune, nu mă refer la sentimentul de milă, din contră…i-am făcut pe ceilalți mai importanți decât mine…mai importanți decât erau…Nici de asta nu-mi pare rău, pentru că procedând în felul acesta, am reușit să-i…cunosc foarte bine.

Am făcut toate acestea pentru că mi-a păsat de ei. Mă gândeam real că dacă se gândesc doar la ei, dacă se raportează doar la propria persoană…în cele din urmă nu vor avea prieteni care să-i întrebe de sănătate. Mă gândeam…astăzi, nu mă mai interesează. Chiar dacă scriu despre ei.
Mereu am considerat că o prietenie autentică, are la bază afecțiunea. Și eu sunt omul care se atașează de alți oameni. Când descoperi că ceea ce ai gândit și făcut nu-ți este împărtășit…nu poți decât să pleci…iertând, fiind împăcat că ai făcut tot ce ți-a stat în putință. Fără remușcări…doar cu o bogăție nesfârșită. Cu determinare și cu o putere interioară pe care nu le-ai avut până atunci. Rezultatul compasiunii de care ai dat dovadă este unul la care…poate nu te așteptai. Ai dăruit mult… Unii știu să primească, alții…nu. Te-ai confruntat cu situații dificile, dar ai fost capabil să le transformi în situații favorabile…ție.

Iertarea…nu este deloc un sentiment la care să ajungi cu lejeritate. Nu poți ierta decât după ce ai înțeles cât de mult bine ți-a făcut o experiență neplăcută.

Cred că nici o carte pe lumea asta, nu ne învață așa cum ne învață…viața.

Pe curând!